Credeam ca am sa ma intorc din paradisul alb intr-o forma de zile mari, ca am sa fiu fericita si linistita. Intr-adevar, sunt mai linistita, pe o parte.. dar pe cealalta parte simt ca asta e sfarsitul, ca nu mai am pentru ce sa lupt..
Acum doua zile, pe la ora asta .. eram plictisita, in cabana de la munte. Asteptam sa veniti voi la mine, sa va aud cum bateti la usa camerei mele. Eram trista ca inca nu ati aparut. Timpul trecea prea repede. Stateam in camera si tu ai aparut. Ai batut la usa si m-ai intrebat unde e colega mea de camera. Ai plecat .. Am inceput sa plang. Cateva momente mai tarziu, prietenul tau cel mai bun a venit la mine, vesel ca intotdeauna. S-a asezat langa mine, pe patul moale si cald.
Simteam cum mii de furnici se urca pe mine, cum corpul meu tremura, si nu era din cauza ta, era din cauza lui. Mi-a tinut companie cateva minute bune si apoi m-a invitat in camera voastra. Parfumul tau se instalase peste tot, in toate obiectele din camera. Ma facea sa plutesc. Am mai stat putin si am plecat. El m-a condus inapoi in camera mea. Tu ai ramas cu prietenii tai, el a venit cu mine. Vocea lui a fost ultima pe care am auzit-o in seara aia. 

Am ales sa pun punct. Imi rau ca o fac, ca nu mai esti sensul vietii mele. Imi pare rau ca destinul mi te-a scos in cale asa .. pentru putin timp. Imi rau ca te-ai schimbat, ca m-ai tratat cu raceala pe mine, cea care candva am fost "surioara" ta. Nu esti un om rau, stiu si simt asta. Dar te-ai schimbat de cand am vorbit ultima oara. Ai crescut, ai evoluat, te-ai maturizat. Ai reusit sa lasi in urma tot ce eu nu am putut lasa ...

Acum, sunt libera!