Capitala, viata de noapte, chestii chestii :))
Da, maine dimineata voi trage o fuguta in capitala noastra, in frumosul nostru Bucuresti. Apoi urmeaza o mica escapada la munte, Brasov, Transfagarasean, probabil .. :* va pup. ne auzim

Hei. Eu intotdeauna vorbesc cu persoanele care mi se par de treaba ca si cand le-as cunoaste de-o viata. Insa ce nu suport eu e sa vina unu' si sa se traga cu mine de sireturi de parca as fi sora lui. Bine, in unele cazuri accept, dar astea sunt exceptii. :)))
Asadar, nu o sa ma mai trag de sireturi cu nimeni aproape necunoscut ca sa nu se mai traga nici altii cu mine.Aiurez, stiu. :*

O vara care m-a invatat sa apreciez si mai mult sanatatea..

In fiecare zi invatam cate-ceva, chiar daca nu suntem intotdeauna constienti de asta. Eu vara asta am invatat multe, am realizat multe, si suntem deabia la mijlocul vacantei de vara. Am invatat sa apreciez sanatatea, viata, unele locuri, unii oameni. Am invatat ca viata isi are cursul ei, iar atunci cand cineva pleaca de langa noi, viata merge mai departe. Vara asta am simtit cum o raza imensa de speranta imi intra pe fereastra camerei mele, imi mangaie chipul si imi sopteste ca totul va fi bine. VARA asta m-a facut sa inteleg ca trebuie sa fiu calma, sa nu ma mai supar, sa las nervii deoparte si agitatia, si stresul.Tot vara asta, optimismul meu s-a accentuat.

Intotdeauna se intampla ceea ce te asteptai mai putin. La inceputul verii ma gandeam ca voi avea parte de o vacanta urata, plictisitoare, si mai presus de tot ca voi primi cel mai urat cadou de ziua mea. Din fericire, totul are o rezolvare, iar problema mea si-a gasit-o foarte repede. Asa ca voi avea parte de cel mai frumos cadou de ziua mea. Voi vedea frumusetea capitalei, din nou. Si ma voi numara printre persoanele care vor intra intr-un spital cu o viata si vor iesi cu alta, cadou. :x

Vara asta am progresat pe plan culinar. Am invatat sa gatesc cat de cat. De doua zile gatesc, lucruri marunte ce-i drept. Acum doua zile am facut mancarea mea favorita, fasole. Ieri am facut ficatei la cuptor cu bulion si usturoi, azi voi face cartofi la cuptor cu legume si aripioare de pui. Invat, usor dar invat. :D
Acum merg sa-mi curat cartofii. Ne mai auzim! :*

Sunt mai linistita, am mai multe sperante, incep sa cred ca miracolele exista, doar ca pana acum nu prea le-am vazut. Incep sa cred ca acolo Sus cineva ma iubeste si imi va darui in curand o noua viata. Va fi bine!

Lasand totul in urma, am incredere ca asta e vara mea, ca in sfarsit a venit vremea sa simt din nou ca traiesc, ca plutesc deasupra tuturor, ca ma scald in lumina infinita a soarelui, ca imi vad destinul fericit. Asta simt. Simt ca asa va fi. Ca voi trai si voi vedea ca sunt sus, acolo unde trebuie, cu o cariera, cu doi copii de mana, cu un om care sa aiba grija de noi. Vreau sa vina un timp in care sa stiu ca sunt sanse sa apuc sa traiesc linistita, sanatoasa, aceasta minune ce mi-a fost oferita, viata. Vreau sa se traga cortina din nou, sa-nceapa din nou spectacolul. Nu vreau sa stiu tot scenariul, vreau sa stiu doar sfarsitul, ca va fi unul fericit. Ca personajul principal va obtine tot ce si-a dorit mereu, sanatate. Vreau, imi doresc.
Cum as putea oara sa reactionez prima oara in viata mea cand mi se dau sanse? Toata lumea mi-a spus ca sunt un caz pierdut, ca nu se poate face nimic, ca trebuie sa astept sa.. sa astept sa vad cum visele mele se spulbera. Acum insa, un inger ma cheama, ma cheama sa-mi redea viata, ma cheama sa-mi vindece trupul si sufletul, ma cheama sa traiesc!

Vara asta nu e cea mai tare vara, nu. As fi preferat sa am vara trecuta, din nou. Era mai multa liniste atunci. Acum e mult mare mare stres. Si mult mai multa caldura. Si casa mea... Mi-e dor de ea. Vrau acasa,  ACUM!!  :(((
O sa ajung, in curand. Si nu o sa mai plec niciodata de la mine de acasa. Si o sa merg si la tara, DA! Mi-e drag cand ma gandesc la asta. :x:x

Pozele...

Nu stiu daca v-am spus dar am o mare pasiune despre poze si tot ce are legatura cu ele, de la a fotografia pana la a edita o poza.Consider ca ma pricep cat de cat, NU am mare experienta in domeniu, poate si pentru faptul ca nu detin un aparat profesional de fotografiat, insa pasiunea este mare. De aceea imi doresc ca ceilalti sa-mi realizeze si mie o fotografie cat de cat reusita, insa la cat de dificila sunt nu-mi place nicio poza pe care altii mi-o fac, foarte rar..
Zilele trecute am fost la strand. Din 10000 de poze pe care mi le-au facut prietenii mei, toate au iesit naspa. Intr-una si-a bagat o prietena mana cand apasa pe butonul de la aparat, intr-una am stat cocosata si saraca fata nu m-a vazut sa ma corecteze si asa mai departe. In concluzie, nu am parte decat de niste preteni prosti, care habar n-au sa faca o poza.

Stiu ca gresesc, ca nu spun in fata, Dar na.. n-am curaj, caci la cate-mi trec prin cap risc sa ranesc publicu', asa ca prefer sa "barfesc" pe aici, sa fac 3 postari pe noapte si sa ma eliberez de atatea ganduri .

Frumusetea fizica nu e compatibila cu cea interioara

E adevarat? Consider ca uneori e adevarat, alteori nu, depinde om.
Cert e ca zilele acestea am vazut cel mai dragut baiat, pe bune, si acum sunt si modesta, caci daca nu as fi as scrie pana maine despre moaca lui si trupusoru' lui :* Ha..
Deci da, un baiat super. Am auzit despre el cum ca ar fi de gasca, cumsecade, de treaba, insa usor naiv si se cam lasa influentat de anturaj. Doar nu credeati ca e perfect? Nu...
Acum, eu zic ca nu e perfect, ca pe langa naivitate mai are si alte defecte, dar donsoara care mi-a povestit despre el zice ca nu mai are. As vrea sa vi-l prezint, dar chiar nu pot :(

Mai, sa stiti ca eu nu prea le am cu iubirea, cu iubitu', cu jelitu' dupa iubire, cu tot ce are legatura cu asta. Zic ca sunt pispirica si nu stiu ce-i iubirea, nu stiu sa iubesc, de asta nici nu ma complic prea mult cu suferinta asta. Vad un baiat daca e dragut, atat de dragut incat chiar sa ma socheze vad daca se uita cumva la mine, ma interesez de el, vad daca e cuplat, dar nu ma interesez atat de mult de el incat sa nu dorm noaptea, nu. Asa, daca e cuplat nu crizez, nu o amenint pe pretena lui cu moartea, ci stau calma, ma relaxez. Daca n-are pretena.. hmm.. sunt ceva sanse sa facem o combinatie, dar nu una de aia .. cum sa spun? .. vai iubi, n-ai voie cu baietii, n-ai voie sa vorbesti la telefon cu nimeni inafara de mine, vreau sa-mi compui versuri, nea...
Nu sunt eu asa. Si de aceea nu inteleg cum se poate ca la varsta de 13 ani o fata "sa iubeasca" un baiat, sa-i interzica multe lucruri si ala, fraieru', ditamai namila de om sa nu-i traga doua palme. Pai bine mai fato, aia e iubire? e ebsesie, fetito, tu sti ce e iubirea? nu prea cred.. si tu, draga iubi, de ce-i permiti? :))
Hai ca ma pricep sa judec copiii! :*

Iubirea si... caile ei nebanuite

Hmm.. da. Despre asta o sa scriu azi.
Consider ca iubirea este un apogeu care se atinge ori mai greu, ori mai usor, in functie de felul fiecarui om de a fi, de firea sa, in functie de multe lucruri. Consider ca nu ajungi sa iubesti pe cineva dupa doua zile de cand l-ai cunoscut, ci mai tarziu, dar unele fete de 12 ani asa fac, eu asa am auzit.
In fine, cert e ca iubirea e un lucru minunat, fluturasi in stomac, alea alea, dar pana sa ajungi cu adevarat sa o simti e un drum lung. Eu zic ca nu e facuta pentru mine.
Vizavi de asta, imi trece prin cap sa va vorbesc despre iubirea dintre un profesor si elevul sau. Nu as putea face asa ceva, nu cred ca mi s-ar putea intampla asta in scoala, poate.. eu stiu, la sala, cand merg la gimnastica, si m-as putea indragosti de profu' :))) Mda.. depinde cam ce varsta ar avea. Ca la 15 ani ai mei mi-ar place sa aiba maxim 25 ani. Si tot nu m-as putea indragosti. Eu sunt mai dificila si nu prea resuseste nimeni sa ma fascineze, doar putini.. Dar dak ar fi sa-mi placa profu' de gimnastica as face ceva. Cate n-as putea face :))) Pff.. ma amuza acest subiect.
Dar daca profu' ar avea 40 de ani.? Sigur nu mi-ar placea. In fine.. asta nu prea are legatura cu iubirea, are legatura cu aiureala mea din cap :)))))
Sau.. o iubire dintre sef si subaltern :)))) aici da :X aici se poate. Sa fie seful mort dupa asistenta sa, sa-i faca toate poftele, sa o rasfete si aia sa-l fure si sa-l lase falit si tradat :))))

Am inteles din prima clipa a vietii ca viata e grea, dar de ce a mea e mereu mai grea? De ce? De cand ma stiu am intampinat robleme, am trait cu frica, cu teama ca nu voi mai fi peste ceva timp la fel ca acum. De ce? de ce nu pot sa fiu un om normal? cu ce am gresit/? cu ce am gresit? de ce nu am voie sa treiesc linistita pe pamant? de ce?