Nu pot sa spun ce ma framanta, ce am pe suflet. Cui as putea sa-i spun? Unei "prietene" care zice ca nu o intereseaza? Unei alteia care schimba subiectu' pe motiv ca are deja prea multe probleme? Cui? Celui de Sus? Asta pot. Dar ranile, suferintele, intreaga mea viata altei persoane nu pot sa o spun. Mi-am pierdut increderea in ei..
Toti ma stiu ca sunt o fata plina de viata, un copil, deoarece la varsta mea nu obisnuiesc sa vorbesc non-stop de iubiti, de baieti. Stiu ca e frumos sa simti ca ai pe cineva alaturi, dar eu nu sunt pregatita pentru a avea pe cineva. Eu sunt un copil la cei paisprezece anisori ai mei,  ma incapatanez sa-i vad pe baieti ca fiind niste marionete. Apoi mi-e frica de o relatie. Nu stiu de ce. E vorba poate de o experienta din trecut [nu e vorba despre un baiat], care din pacate ma face sa simt o frica si o teama de nedescris. Doar el candva m-a facut sa o depasesc, insa acum, cand el nu mai e aici sa o goneasca , apare din nou.