Era o vorba, dupa ploaie iese soarele. Hai sa vedem ce iese.
Revenind, as vrea sa multumesc tuturor celor care-mi urmaresc blogul si.. sa trecem la ale noastre, ca ma tot departez.
Ieri, joi, mi-am dat inca odata seama ca mie nu-mi ia nimeni nimic. Cum? Simplu.
Ora de sport. Eu, imbracata in pantaloni scurti. Ei, "Ce sexy esti!". Eu"Mdea, stiu". Priviri fixe. Ganduri comune. Apropiere. Azi. Ciocnire. Priviri ciocnite.
Lumea nu conteaza. Conteaza ca am o viata cat de cat normala. [azi chiar am rimele la mine] Daa. Oricum, eu cand am ales cu cine vreau sa merg mai departe, am facut alegerea potrivita. Cand i-am ales pe ei mi-am dorit o viata protejata, nu fericire. Dar, cand totul e spontan e si mai frumos.
Cand i-am cunoscut vroiam doar sa stiu ca sunt acolo cand o sa am nevoie de ei. Atat. Nu ma gandeam ca o sa ma atasez de ei. Eram .. imatura. Mai imatura decat sunt acum, recunosc.
Dar ei, m-au facut sa-mi indepartez teama, sa merg mai departe. Poate fara ei si acum as fi intr-o depresie. M-au ajutat. Si le multumesc din suflet. Si n-am sa renunt asa usor la ei. Niciodata. N-o sa renunt deloc.
Stiu, o sa vina vremuri grele ce nu vor fi consolate de nimeni. O sa fie banal si no sa aiba niciun sens. Dar sa nu ne gandim acum. Sa gandim prezentul si trecutul de azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu