Cat mai rezist aici?

De ce trebuie sa existe niste persoane care sa copieze tot tot ce fac eu?
Absolut tot.
O miscare. O vorba. O replica. O haina. Tot.
Nu mai vreau, nu mai suport.
De ce trebuie sa existe cineva care sa barfeasca mereu?
Mereu mereu.
De ce e lumea asa de rea?
Cat mai rezist aici?

Intrebari

De ce cei care au parte de acea fericire nu o pretuiesc?
De ce cei care nu au ar vrea?
De ce sunt unii atat de prosti incat dau cu piciorul fericirii?
De ce?

Despre falsitate.

Falsitatea este actiunea pe care o face cineva doar pentru a impresioana si a lua de partea lui anumite persoane.
Falsitatea este verbul scarbos ce ma duce cu gandul la clasele 5-8 si ma sperie teribil cand imi apar in fata niste tipe "perfecte" in ochi celorlalti si "defecte" in ochi mei.
Lumea zice ca am o obsesie cu falsul, ca vad fake la orice pas, insa ele...daca ele sunt perfecte, eu ce sunt? Falssa. Sigur.
Eu nu pot sa fac complimente, sa ma lingusesc pe langa cineva, sa-mi dau aere..macar un minut, iar ele traiesc doar pentru a fi false. Si tot eu sunt cea falsa?
Sigur. Ca pun la suflet. Ca tac. Ca nu le spun tot ce am pe suflet, iar cand le spun devin "nebuna". :))
Devine amuzanta si ridiicola chestia asta.
Si totusi.. hai sa clarificam situatia.


Falsi cu falsi.
Ceilalti sa se bucure de "imperfectiunea" lor, linistiti.:D

Nu va fi niciodata liniste aici.

Ce-au cu mine?
Ce le-am facut eu?
Chiar asa de importanta sunt pentru ele?
Nu se mai satura oare sa-mi puna piedici pe care eu sa le inving?
Nu?
Nu se satura sa fie umilite la final?
Nu inteleg ca cine rade la urma rade mai bine?
Chiar vor sa ma puna intr-o situatie penibila?
Sigur.
Le roade invidia, le omoara orgoliu' iar frustrarea le duce la disperare.
Total DA!
Ele oare nu stiu ca...pe mine are cine ma sustine sau apara?
Nu, daca ar sti nu s-ar mai baga ca musca-n caca.:))


[o zi inceputa prost si terminata perfect
o alta zi de miercuri a noastra
In care nu exista nimeni inafara de noi]
:))

Rad , mai!@ :))

:))
Azi am ras, dar am si invatat cate ceva.:D
Mai intai ca...mereu trebuie sa ai un as in maneca, mereu sa fi cu un pas deasupra altora, mereu sa fi mai sus...
Si daca ii ai la mana cu ceva vei fi TU...cel mai iubit, adorat, si pupat pa' papacioc! :))


Apoi, am invatat ca nu pot sa nu ma gandesc la altii chiar daca risc sa o patesc grav!


Dar...in sfarsit am invatat sa rad mai puternic ca oricand. :))

Concluzi personale.

  Ieri zambeam.
  Azi zambesc.
  Maine?
  Daca cineva poate spune ca exista schimbari bruste gen "Azi zambesc, maine nu" aceea sunt eu!
  Da!
  O incurajare te duce departe.
  Un "Ai scapat" te face sa crezi ca ai scapat.
  Un "GO" te face sa intri in pamant de frica.
  Iar un 9 e mereu bine-venit!
  

  O vorba spusa la nervi nu este egala cu o vorba spusa cand esti linistit iar judecata ti'e limpede.
  O vorba banala doare mai mult decat orice.
  Un "asa va fi..." te face sa plangi.
  Un viitor nu poate fi realizat sacrificandu-ti persoanele dragi.
  Un viitor nu e un chin, ci o viata mai buna.
 

  Parerea mea.
 

Azi zambesc. Maine...? Not.

   V-am promis?
   Azi am zambit...din toata inima.
   Maine? ...
   Nu.!
   Pause any days.

Azi fac munca-n folosu' comunitatii:D

Azi ma sacrific ca maine sa zambesc.
Punem pariu ca reusesc?

Eu sunt oare?

 Ma intreb cand m-am schimbat? Totul s-a intamplat asa repede, fara sa-mi dau seama, fara sa fiu impinsa de la spate, fara consecinte, fara ... ! Totul a fost asa de frumos !
 Imi doream sa depasesc teama, nu puteam, nu vroiam, imi era bine asa. Insa viata mea avea sa ia o intorsatura norocoasa de 180 de grade , pentru a ma pune in fata fericirii ! Dar nu eram linistita ...
 Trecutul ma cuprindea, ma nelinistea, ma distragea, ma cufunda in ganduri vechi, intr-un trecut pe care n-am reusit sa-l uit, un trecut ce-mi provoaca teama, frica...
 Ma trezeam la realitate . Vedeam ca toata fericirea, toate visele, toate iluziile erau doar in gandul meu. Erau in mintea mea si nimic mai mult.
 Realitatea era dura . Teama imi patrundea in toate unghiurile corpului . Deveaneam neputincioasa in fata amintirilor, in fata trairilor.
 Dar ... timpul trecea. Amintirea pleca si iar revenea. Deveneam sclava unor amintiri carora altii nu le-ar da importanta, insa eu da. Asta insemna viata mea, copilaria mea !
 Pana intr-o zi cand ... a aparut in viata mea o raza de speranta. Persoane noi, locuri noi, sentimente noi.
 Incepeam sa cunosc altceva decat ceea ce stiam pana atunci. Era drumul spre maturizare de care mai auzisem , si de care ma temeam . Credeam ca e dur, credeam tot ce-i mai rau, gandeam pesimist atunci, insa optimismul ma caracteriza. Viata mea era ciudata , greu-inteleasa si ma intreb ... eu eram oare?
 Cunosteam sentimente noi, cunosteam FERICIREA. Nu ma gandeam la consecinte, dar mai tarziu aveam sa aflu ca un zambet se plateste cu zeci de lacrimi amare.
 Dar totusi eram fericita si nu conta nimic.
 Mai tarziu granitele necunoscutului ma inspaimantau cumplit. Mi-era frica de persoane noi, de noi prietenii ,de tot. Insa fara sa vreau am cunoscut cateva persoane in timp record. Acele persoane vor avea mereu un loc in inima mea si cel putin acum sunt acolo, undeva la marginea tarii scaldate de apa Dunarii , si ma asteapta!

Nu vreau. Nu pot.

  Ai vrea sa fie iar vara, cald, soare, distractie?
  Ei bine...eu NU!
  Nu zic ca mi-e bine asa, dar nu vreau sa se schimbe nimic.
  Chiar vreau zapada.
  Vreau iar o iarna la fel ca cea ce a trecut.
  Vreau,maa, vreau, da nu pot avea. :|
  De ce sa vreau vara?
  S-o ard degeaba p'afara?
  Fara noi?
  Nu, mersi!
  Vreau sa fie ce a fost candva.
  Vreau bulgari in cap, vreau frecaturi, vreau:x
  Distractia asta o vreau.
  Dar...mai conteaza ce vreau eu?

Inca odata banii strica totul.

       Inca odata banii ne impiedica sa ne indeplinim visele.
       Da...mai era putin si...radeam si aveam o saptamana PERFECTA.
       Dar fiindca tot ce-i frumos tine putin, banii distrug totul.






        Banii cumpara persoane, dar nu si iubirea si respectul lor.
        Cumpara medicamente, dar nu sanatate.

        Cumpara haine, obiecte dar nu si suflete.

       

        Banii...ii ai, te bucuri fericit de ei o clipa, apoi pierzi si banii si fericirea.

        Ramai singur!

        Ramai singur acolo, in lumea ta.

        Fara speranta, dar cu o amintire.

       Amintirea zilelor in care zambeai si fara bani.

      Zile PERFECTE in care Ei erau acolo si nu le pasa de banii tai.

     

      Mai gasesti o speranta vaga sa o iei de la capat, doar una!
      Te ridici!
      Spui "Doamne-ajuta!" si mergi inainte cu capul sus.

     Tot inainte .
     Mai visezi la acele zile si asa te ridici brusc din melancolia ce te-a cuprins.
     


      
      E una din incercarile vietii, nu-i sfarsitu' lumii!
      La final ...esti alaturi de ei din nou iar banii...nu mai conteaza.

                 Asa inveti ca banii nu conteaza cand esti fericit, dar mai ales...dintre bani si fericire, spune fara balbaieli...FERICIRE!